David Popovici este un tânăr student de 20 de ani, cu o familie care-l susține, o iubită care-i seamănă și prieteni cu care iese în oraș sau se uită, uneori, la filme. Un băiat obișnuit, care înoată repede, suficient cât să atingă recorduri mondiale. Într-o epocă definită de superficialitate, David, pe lângă aurul și bronzul olimpic, a cucerit lumea cu talentul și performanțele susținute de o muncă neobosită și nu încetează să impresioneaze prin modestie, maturitate, asumare, prin ceea ce spune și prin modul în care o spune. Prin simplitate și bucuria de a-i ajuta pe alții. Este un etalon al performanței și un model de seriozitate și disciplină, iar pentru el, asta este normalitatea.
Când ai momente mai puțin bune, în care te simți obosit, dezamăgit, poate, sau când este prea multă presiune și atenție îndreptată spre tine, cum te motivezi și mobilizezi să performezi în continuare, să dai tot ce ai mai bun?
Există astfel de momente și le-am simțit mai acut după Jocurile Olimpice, o consecință firească a perioadei de pregătire, când s-a acumulat multă presiune de care nu am fost total conștient și m-am „depresurizat” după olimpiadă. Am făcut și fac lucruri care mă ajută pe mine să fiu bine: stau cu familia, merg în natură și caut să am alături oameni care mă cunosc pe mine, omul David. Tot ce ține de mine stă în controlul meu și trebuie să nu uit că doar de mine depinde starea mea de spirit, motivația mea. Nu totul se rezumă la înot. La înot sunt bun, îmi ating obiectivele, dar nu trebuie să uit că viața nu înseamnă doar înot . Vreau să nu uit să fiu un om obișnuit, să ies cu prietenii, să fac bucurii altora și mie, să mă bucur de ceea ce îmi aduce viață.
Dar invers, când obții rezultate extraordinare, pe care toată planeta le vede și le aplaudă, cum reușești să rămâi cu picioarele pe pământ, să-ți menții motivația, concentrarea, echilibrul, modestia pe care le iubim cu toții la tine?
Mereu am în minte spusele antrenorului meu: „Nu lasă succesul să ți se urce la cap”. Și nu am lăsat asta să se întâmple. Poate ține și de cum am fost crescut, consider aceste lucruri ca fiind normale, chiar nu primesc prea bine complimentele de acest fel. Aceasta este normalitatea și nu mi se pare firesc să fiu aplaudat pentru asta.
Nu există scurtături, nu există noroc, nu există magie, există doar muncă și efort constant atunci când îți urmărești visurile.
Ai spus cândva că oricine poate face performanță. Care este secretul rezultatelor bune, în sport și nu numai?
Voi repeta ceea ce am spus anul trecut: nu există scurtături, nu există noroc, nu există magie, există doar muncă și efort constant atunci când îți urmărești visurile. În cazul oricăruia dintre noi consider important să nu îți pui limite, să crezi în tine și în potențialul tău, să fii înconjurat de oameni buni și să înveți că disciplina și muncă te vor duce acolo unde vrei.
Tu cum te relaxezi? Sigur nu sunt foarte dese ocaziile când ai timp să faci asta, dar sunt cu siguranță necesare.
În vacanța aceasta, cea mai lungă din ultimii 10 ani, am avut diverse ocazii de relaxare. Am fost într-o țară exotică, am vizitat locuri frumoase și am învățat din cultura de acolo, însă mi-am dat seama că îmi doresc să fiu acasă, să am familia aproape, în locurile familiare, să merg la bunica și să mănânc salată de vinete și sarmale, să mă dau cu bicicleta în pădure, să mă plimb în parc cu câinele și să fac ceea ce iubesc, acasă. În oraș nu ies foarte des, dar acasă ascult muzică, vin prietenii în vizită, ne uităm la filme.
La noi în țară sportul nu e din păcate practicat de foarte multă lume, iar la școală elevii preferă să-și ia scutiri și să facă altceva cu acel timp. Care sunt efectele bune ale sportului în viața unui om?
Sportul te face fericit. Nu o să întru în detalii despre hormonii care se eliberează în timp ce practici orice fel de mișcare, însă starea de bine pe care o ai ulterior îți oferă o altă viziune asupra vieții: ești mai optimist, devii un om mai bun. În plus, beneficiile care țin de sănătate sunt evidente. Aș sfătui părinții să îi îndrume pe copii către sportul pe care îl preferă: vor avea timpul ocupat și nu vor fi supuși tentațiilor pe care le întâlnesc în adolescență, de exemplu, vor face parte dintr-un grup în care vor lega prietenii, își vor dezvolta spiritul de echipă și, cel mai important, vor învăța despre respect, fairplay și sportivitate, valori pe care le vor aplica toată viața.
Nivelul la care practici sport vine la pachet și cu anumite condiționări în privința alimentației și obiceiurilor sănătoase. Ce-ți place să mănânci și cât de important este ceea ce îi oferim corpului nostru?
Din fericire, am avut șansa să primesc sfaturi de la un specialist care nu mi-a oferit meniuri fixe și nici nu am numărat calorii. Părinții au avut mereu în minte moderația, măsura în toate. În fond, este vorba despre reguli de viață sănătoasă: fructe, legume, hidratare și somn. Sunt un gurmand, îmi place să descopăr mâncăruri noi și încerc, ori de câte ori se ivește ocazia, să testez rețete noi și chiar îmi propun să învăț să gătesc, simt că mă va relaxa.
Cum s-a întâmplat trecerea de la Facultatea de Psihologie la Sociologie? Cum ai ales acest domeniu, ce te atrage și în ce te regăsești?
Mi-am dorit Psihologia, însă momentul nu a fost potrivit pentru mine, știam ce program intens voi avea și nu voiam să fac lucrurile pe jumătate în nici o direcție. Am înghețat anul cu intenția de a reveni anul acesta, însă am avut timp de gândire în vacanță și mi-am dat seama că vreau să fac bine, să mă folosesc de notorietatea pe care mi-a adus-o înotul și pentru asta trebuie să fiu pregătit în asistență socială, să știu cum să aplic practic și să învăț cum să determin schimbarea socială, cum să ajut concret oamenii.
Mulți tineri se plâng de probleme în relația cu părinții, spun că nu sunt susținuți de familiile lor, se simt neglijați. În cazul tău, cât de mult au contat familia și anturajul în evoluția pe care ai avut-o?
Când eram copil, evident că nu mă gândeam dacă sunt sau nu susținut, am avut o copilărie frumoasă, așa cum ar trebui să fie pentru orice copil, iar înotul a fost o joacă, până când am realizat singur că munca mă va duce acolo unde vreau. În tot acest timp am avut familia aproape, iar ai mei m-au susținut în același fel în care fiecare părinte își sprijină copilul atunci când are o pasiune, când face un sport, indiferent care. Am avut în jur oameni buni: profesori, antrenori, echipa, prietenii de la înot, prietenii de la liceu și toți au contribuit la ceea ce sunt acum ca om.